Parfumul vaduvei negre

Parfumul vaduvei negre miroase a succes… Am devorat cartea, si nu din cauza personajelor reale, ci datorita scriiturii. Oana Stoica Mujea e genul de femeie care stie sa pastreze un secret si m-am prins destul de greu cine e criminalul. Trebuie sa racunosc ca pana la jumatatea cartii eram convinsa ca Oana este ucigasa cu sange rece… Blocata de un bustean departe de restul bloggerilor – ce convenabil.
Cum spuneam, cartea este construita bine – carcotasii ar putea spune ca seamana prea mult cu un episod din CSI sau Lege si Ordine. Asta nu anuleaza insa cu nimic talentul si capacitatea de a crea scene reale si usor de citit si de digerat. Meritul Oanei este ca nu te trimite intr-o realitate creata artificial, ci construieste parca fiecare detaliu in jurul realitatii cititorului.
Ciutacu este rapit – asta a fost partea care mi-a placut cel mai mult pentru ca nu ma dau in vant dupa acest personaj. Ca si personaj al cartii nu pot sa spun ca ii traiesc reactiile. Cred ca singura problema a romanului e ca Oana a mizat prea mult pe faptul ca cititorul deja cunoaste personajele, dar nu cred ca dauneaza in vreun fel. Rapiditatea cu care se succed evenimentele si imprevizibilul nu iti lasa timp sa te gandesti la cat de bine sunt conturati actorii.
Surpriza placuta pentru mine este George Cernatescu – criminalul de rezerva cum imi place sa ma gandesc la acest personaj. Vorbeste putin, dar are un rol important in desfasurarea evenimentelor. Despre celelalte personaje nu as putea sa povestesc. Le-am retinut pe Crina, cu care deja eram familiarizata din primul roman – Indicii Anatomice – si pe Mana Ciutacu, care mi se pare de departe cel mai uman dintre personajele romanului. Toti actorii insa intra exact la momentul potrivit in scena ca sa ai timp sa ii asezi la locul lor.
Ajung la partea mea preferata. Lala. Mai nebuna decat in Indicii anatomice, cred ca abia acum Lala si-a dezvaluit identitatea. Iolanda Stireanu se dezvolta si se vede ca Oana a lucrat mult cu acest personaj. Descrierea starilor ei si replicile pe care autoarea i le atribuie ne dezvaluie un personaj complex pe care presimt ca il vom descoperi in alte forme in cartile viitoare. Lala este partea ascunsa a oricarei femei, adica exact ceea ce ne dorim sa fim, dar nu avem curajul.
Parfumul vaduvei negre e o poveste interesanta a unui complot la nivel inalt care se transforma in crime ordinare. Material pentru un roman gros era suficient, dar Oana a avut curajul sa sintetizeze si sa scoata un roman in care nu ai timp sa te plictisesti. Informatiile vin repede, in avalansa. Cititorul nu are timp sa iasa din atmosfera de la cabana decat atunci cand actiunea se termina. Este un roman politist in adevaratul sens al cuvantului, iar povestea la persoana I il face incredibil de credibil.
Cu alte cuvinte, daca Ciutacu o sa dispara o saptamana inainte de alegeri din peisaj, o sa stiu cu siguranta unde e … si e numai meritul Oanei.